Struguri, vinuri, nestemate, femei

Teza mea principală în anatomia extazului: rădăcina tuturor beţiilor este dragostea. Vinul este iubire fluidă, piatra preţioasă e dragoste cristalizată, femeia – fiinţa vie a iubirii. Dacă mai adaug şi floarea şi muzica, atunci ştiu că această dragoste străluceşte în culori vii şi cântă şi parfumează şi trăieşte, şi pot s-o mănânc şi pot s-o beau.

Alchimiştii susţin că nestemata nu este altceva decât fiinţa spirituală care a trăit în creaţia originală, altfel zis: îngerul, dar când omul a căzut în păcat, l-a tras jos, în materie. S-a transformat în piatră. Puritatea şi-a păstrat-o însă şi ca piatră. Această teză corespunde teoriei mele, ce afirmă că în vinuri şi struguri sălăşluiesc de fapt uleiuri spirituale, adică genii.

Citesc mai departe

Metapoiesis

Poiesis înseamnă activitate de maestru. Cuvântul a fost folosit de greci pentru munca artistului. Poiesis înseamnă o activitate, care priveşte dincolo de viaţa biologică, depăşeşte atitudinea oportună din lupta pentru existenţă. Ceea ce este poietic are ceva în plus şi acest plus reprezintă tocmai partea sa cea importantă. Arta acţionează şi în această acţiune se găseşte ceva din idealitate. Mai mult, sensul activităţii sale este chiar această idealitate. De aceea, activitatea de maestru a artiştilor vizează în creaţia sa nu omul, ci supraumanul, nu viaţa, ci depăşirea vieţii, nu natura, ci ceva dincolo de natură. Arta nu înseamnă numai creaţie de maestru, dar şi crearea maestră a ceva ce revelează un plus de fiinţă.

Citesc mai departe

Un pahar de vin: saltul mortal al ateismului

Într-un sfârşit rămân doar doi,

Dumnezeu şi vinul

Citesc mai departe

Însemnare matinală

Prima constatare care se impune este dispariţia verbului a „fi”. Cerul albastru este, lumina soarelui este, căldura este, vântul este, apa sărată şi zgomotul sunt şi ele. Toate acestea se pot rezuma astfel: există zei . Omul nu are nici o treabă. Rostul lui de a fi este îndeplinit de zei. Omul nu face nimic. Deoarece nu face nimic, nu oboseşte. De aceea au somnul atât de liniştit cei din Sud.

Cea de-a doua constatare a călătorului metamorfozat este că nu mai are senzaţia evenimentelor care se precipită. „Graba strică treaba”. A se face cât mai încet şi cât mai puţin. În Sud omul parcă se află într-o vacanţă perpetuă. Eul, care l-a îmbolbodit şi l-a hăituit, dispare. Îl cuprinde, aşadar, linştea şi, din acel moment, este timp de toate.

Citesc mai departe

Odă secolului 2o

Dacă în secolul 20 un european inteligent pleacă în călătorie şi ajunge la graniţa unei ţări străine, terminând controlul paşaportului şi vama, se duce la cineva şi zice:

- Sunt străin în această ţară, fiţi amabil vă rog, spuneţi-mi tocmai ce se minte pe aici la dumneavoastră?

Băştinaşul îi răspunde:

- Arrobori.

- Ce înseamnă acest cuvânt?

Citesc mai departe

Ojina bunului dumnezeu

Trebuie să le mănânci în iunie. Pentru circa cinci sute de grame de căpşuni bine copţi calculează-ţi o sută douăzeci - o sută cincizeci de grame de zahăr-pudră. Părere generală, cel mai bine este dacă fructele şi zahărul se pun stratificat, iar căpşunii se zdrobesc numai puţin, pentru a lăsa mai multă zeamă. Odată pregătite, trebuie să le dai cu două sute de grame de smântână. Cantitatea poate fi mai mare sau mai mică, după gust. Trebuie să te abţii de excese. Mulţi preferă frişca, însă aceşti oameni greşesc în privinţa esenţei mâncării. Iunie e luna fructelor gingaş-fragede, blând acidulate. A folosi frişcă e o greşeală.

Citesc mai departe

Patul

După socoteala lui Aldous Huxley, sfera liniştei se restrânge cu 13,5 km pe an. Nu mai e departe clipa, spune el, când liniştea va dispărea în întregime de pe pământ. Fericit cel care, rar, va găsi jumătate de oră tihnă în Himalaia ori pe ocean. Sfera intimităţii e tot mai redusă. Bucuria vârstei de aur: întregul pământ intim ca livada. Iată de ce este numit eden vârsta de aur de Thora. Mai târziu, s-au găsit domnitori, care au încercat să păstreze în imperiul lor pacea din paradis. Împăratul chinez Yu a făcut acest lucru, şi cu siguranţă, Ehnaton. Straniu, odată cu dispariţia intimităţii vârstei de aur, s-a tulburat şi existenţa umană. Parcă între pace şi linişte ar exista o legătură, de care nu am devenit conştienţi până acum.

Citesc mai departe

Formarea statelor

Valea se îngustează şi călătorii, veniţi  

de departe, trebuie să treacă prin strâmtoare. 

Citesc mai departe

Umanism

Pentru punerea în practică a umanismului dezvoltat progresiv în toate domeniile vieţii statale, se dispune construirea de autobuze speciale pentru cei condamnaţi la moarte şi utilizarea acestora la nivel instituţional; autorităţile, respectiv producătorul vor lua măsuri pentru fabricarea şi utilizarea vehiculelor în cel mai scurt termen.

Citesc mai departe

Biruitorul

Lămâiul creşte într-una din văile din Bakony, acolo unde valea se strâmtorează iar din partea sa sudică se inalţă stane de zece şi doispezece tone din coasta muntelui. Seminţele au căzut între steiurile de piatră. Până când a atins grosimea pe care stânca i-o permitea, a putut să crească nestânjemit. Dar nu a trecut mult timp până când a început să se mlădieze după rocă şi să o disloce. Mai apoi un pietroi cât o casă de mare a căzut de undeva de sus drept pe el, acoperindu-l complet. Lămâiul s-a strecurat ieşind cumva deasupra lui, prinzând piatra între tentaculele rădăcinilor sale, începând să împingă steiul. Orice piatră aflată în calea sa a fost crăpată şi despicată.

Citesc mai departe

Când să beau, când să nu beau

Băutul are o singură regulă: oricând, oriunde, oricum. Pentru timpuri serioase, oameni serioşi, popoare serioase, atât e de ajuns. Din păcate astăzi se fac abuzuri de această regulă. Am auzit că cineva, într-un amurg de vară, în foişor băuse vin de Szent György-hegy, citind ziar între timp. Dacă nu mi-ar fi spus cineva demn de încredere, aş crede că minţise. Vara, în amurg, să bei vin de Szent György-hegy în umbrar, acesta e unul dintre marile clipe măreţe ale vieţii. La astfel de ocazii masa trebuie aşternută cu faţă de masă galbenă sau roz, în vază se pun flori, şi anume cinie sau floarea soarelui, şi se citeşte un poet mare, cum ar fi Pindar sau Dante sau Keats. Cine nu recunoaşte aceste clipe, acela poate fi considerat om pierdut.

Citesc mai departe