2011. december 12., hétfő

Despre Béla Hamvas în limba română

„ În 1955, în Ungaria trăia un singur om, care ar fi putut nu numai să converseze, dar să şi poarte discuţie cu Heraclit, Budha, Lao-Ţî şi Shakespeare, cu fiecare în limba lui maternă. Dacă aceşti patru profeţi ai spiritului uman ar fi coborât din avion la Tiszapalkonya, şi dacă s-ar fi adresat primului muncitor ieşit în cale, şi dacă acesta ar fi fost tocmai Béla Hamvas, după ce ar fi discutat împreună trei nopţi – ziua Hamvas trebuia să care mortar, dar poate că oaspeţii l-ar fi ajutat – ei, oare ce ar fi gândit aceştia: dacă în această ţară aşa este un muncitor necalificat, cum or fi ştiutorii de carte? Dar uitându-se în jur în ţară, ar fi înţeles totul. ” (Géza Szőcs)

Unul dintre cei mai mari gânditori metafizici ai secolului 20, Béla Hamvas s-a arătat interesat de domenii variate, studiind literatura, istoria culturală, istoria ştiinţei, psihologia, filozofia şi limbile Extremului Orient. Era un non-conformist ale cărui puncte de vedere estetice au fost atacate de către György Lukács, ceea ce a dus la interzicerea publicării operelor sale după 1947. Majoritatea scrierilor sale au fost publicate postum, începând cu anii 1980.


O biografie pe scurt


1897 se naşte la Eperjes (în acel timp în Ungaria, (astăzi Prešov, Slovacia); familia se mută mai târziu la Pozsony (azi Bratislava, Slovacia)

1915–1917 este rănit de două ori în timpul Primului Război Mondial pe frontul Austro-Ungar–Rus
1919 refuzul tatălui său de a depune jurământul de credinţă necesar obţinerii cetăţeniei slovace duce la expulzarea familiei din Slovacia; familia se mută la Budapesta
1919–1923 studiază filologia germană şi maghiară la Universitatea din Budapesta
1923–1926 jurnalist pentru cotidianele Budapest Hírlap şi Szózat
1927–1948 bibliotecar la Biblioteca Centrală din Budapesta
1935–1936 împreună cu Károly Kerényi, fondează Sziget (Insula), un cerc de jurnalişti şi intelectuali
1937 se căsătoreşte cu scriitoarea Katalin Kemény
1940–1944 chemat să-şi îndeplinească serviciul militar; este trimis pe frontul rusesc în 1942; reuşeşte să supravieţuiască
1945 casa sa este lovită de o bombă; biblioteca personală şi manuscrisele sunt distruse
1945–1948 editor al Leaflets of the University Press
1948 inclus pe lista persoanelor interzise, este forţat să-şi părăsească slujba şi să lucreze pe şantiere
1948–1951 muncitor calificat
1951–1964 muncitor necalificat în fabricile din Bokod, Inota şi Tiszapalkonya
1964 se pensionează la vârsta de 67 ani
1968 moare şi este înhumat în Szentendre, Ungaria

Béla Hamvas şi-a găsit modalitatea de exprimare în eseu, un gen în acelaşi timp literar şi filozofic. Eseurile sale din perioada timpurie au fost publicate în Magyar Hüperion (1936, Hyperionul maghiar), care a marcat sfârşitul primei sale perioade de gândire, a urmat Szellem és egzisztencia (1941, Spirit şi existenţă), un eseu despre filozofia lui Karl Jaspers, unul din principalii inspiratori pentru gândirea lui Hamvas. A publicat o selecţie de eseuri despre literatură, psihologie, filozofie şi istorie culturală în A láthatatlan történet (1943, Povestea invizibilă). Analizând criza spirituală din acele vremuri, Hamvas citeşte mult despre tradiţia metafizică, despre cunoaşterea spirituală colectivă a omenirii aşa cum este ea transmisă prin cărţile sacre. Colecţia pe care a coordonat-o Scientia Sacra (primele şase volume, 1942–43) a servit la direcţionarea atenţiei acelor vremuri înspre filozofia Extremului Orient (Upanisade, Tao Te King, Cartea Tibetană a Morţii şi altele) precum şi misticismul european. Din 1945 Hamvas se implică în renaşterea spirituală care a durat trei ani, timp în care a editat colecţia Leaflets of the University Press, a ţinut conferinţe şi a publicat studiul metafizic Anthologia humana: Ötezer év bölcsessége (1946, Anthologia Humana – Înţelepciunea celor cinci milenii), a cărei a patra ediţie a fost interzisă, retrasă şi distrusă de către regimul comunist. Eseurile scrise împreună cu soţia sa despre istoria artei Forradalom a művészetben: Absztrakció és szürrealizmus Magyarországon (1947, Revoluţia în artă: abstracţie şi suprarealism în Ungaria) trec în revistă arta maghiară de la KárolyFerenczy, Tivadar Csontváry Kosztka şi Lajos Gulácsy până la activitatea “Şcolii Europene.” Hamvasa văzut în suprarealism şi arta abstractă moştenirea magiei, acea “prezenţă cutremurătoare a unei existenţe mai înalte”,opusă artei “realiste”. Acest concept al artei moderne a fost atacat de către ideologul marxist GyörgyLukács, iar Hamvas a fost concediat din bibliotecă şi nu s-a mai putut face auzit în tot restul vieţii sale. Lucrările sale au fost publicate în samizdat.


Eseurile sale îşi trag seva din tradiţie, simţul umorului care răzbate din ele fiindu-le conferit de către cunoştinţe temeinice, iar umorul, la rândul său, le conferă libertatea. Unicornis, Titkos Jegyzőkönyv, Silentium (1948–51, Unicornul, Protocolul secret, Silentium) au fost publicate doar în 1987, dar au fost scrise în acelaşi timp cu marele roman al lui Hamvas, Karnevál (1948–51, Carnaval, publicat în 1985). Acest Opus Magnum, numit şi “catalog al sorţii”, o “comedie umană”, se întinde de-a lungul continentelor şi vremilor, în Cer şi Infern. Trei dintre romanele de mai mici dimensiuni ale lui Hamvas, Szilveszter (1957, Revelionul), Bizonyos tekintetben (1961, Dintr-un punct de vedere), Ugyanis (1966–67, De aceea) au fost publicate împreună în 1991, fiind urmate de colecţia sa de eseuri, Patmosz (1959–1966; Patmos) în 1992, al căror titlu face referire la exilul Apostolui Ioan pe insula Patmos, iar partea a doua din Scientia Sacra: az őskori emberiség szellemi hagyománya II. rész: A kereszténység (1960–64, Scientia Sacra – Moştenirea spirituală a omenirii. Partea II:  Creştinismul) a fost publicată în 1988.


Fotografii despre Béla Hamvas aici


“Religia bună” şi vinul


Carnaval


Struguri, vinuri, nestemate, femei

Metapoiesis

Un pahar de vin: saltul mortal al ateismului

O oră de tihnă

Însemnare matinală 

Odă secolului 2o

Ojina bunului dumnezeu

Patul

Formarea statelor

Umanism

Biruitorul

Când să beau, când să nu beau